Dezvoltata in mod intensiv inainte de 1989, statiunea Durau incepe sa se adapteze economiei de piata. Localnicii sunt convinsi ca viitorul lor este in turism si nu stau degeaba, dar au nevoie de investitii in infrastructura.

La Durau, frumusetea peisajelor nu prea mai atrage multi turisti. Cel putin nu ca pe vremuri, atunci cand in plin sezon soseau si plecau cate 8-9 autocare zilnic cu turisti din Uniunea Sovietica, dupa cum ne spun oamenii din turismul local. Datorita Duraului, OJT Neamt a iesit castigatoare in intrecerea socialista. Tot socialismul ii aducea si pe romani la Durau. Cei care calatoreau in strainatate, mai precis in Uniunea Sovietica si in Bulgaria, erau obligati sa cumpere bilete de odihna si la Durau. Veneau aici si, de multe ori, pentru ca nu mai existau locuri de cazare, primeau in schimbul tichetelor o sticla sau doua, cu Riccadona, marfa rara, de import, dupa cum isi aminteste Catalin Gavrilescu, director al Complexului Durau. Daca Revolutia ar mai fi intarziat cu doi ani, acum statiunea ar fi avut telecabina si o partie pentru schi de performanta, dupa cum ne spune directorul.

Acum insa turistii nu mai vin din obligatie. Si nu vin de placere decat in numar foarte mic. Lipseste o baza de agrement. Adica, mai pe romaneste, ajungand aici, nu prea ai ce sa faci daca nu ai imaginatie sa-ti alcatuiesti singur un program de vizitare a regiunii bogate in frumuseti naturale, dar sarace in oferte turistice si drumuri de calitate.

LOVITURA. Pe langa decaderea statiunii, ca urmare a trecerii la economia de piata, societatea a mai fost afectata si de imaginea negativa facuta in urma instalarii aici a unei baze a yoghinilor lui Bivolaru. Faptul ca "la Durau este secta" i-a indepartat pe turisti. Statiunea nu este strabatuta de nici un drum european si nu are nici gara, iar soselele existente sunt destul de proaste. Mai pe romaneste, statiu