Anul 1959 d.Hr. Prima bena a barajului Bicaz si implicit formarea lacului de acumulare ameninta localitatile din zona. Unii dintre ei n-au vrut sa plece decat cand s-au vazut cu apa aproape de casa. Undeva in munti, in padure, undeva uitati si izolati de lume sunt cei care traiesc in satele Secu si Izvorul Alb.
Un drum forestier anevoios ne conduce in munte spre Secu si Izvorul Alb. Cu peste 15 ani in urma, acest drum nici nu exista. Iar locuitorii traversau cu vaporasul lacul pe malul celalalt. Dupa 1990, compania a dat faliment si a trebuit sa fie construit un drum. Secu si Izvorul Alb sunt doua comunitati de moldoveni izolati de realitatea de jos. Doua comunitati imbatranite, carora si speranta le-a murit. "Aici nu vrei nici sa mori. Daca vrei sa te stingi lent, vino si traieste aici", ne spune cu amar in glas Emilian, localnic al Izvorului Alb. Biserica din localitate a fost inceputa in anul 1897 si terminata exact peste 15 ani, in anul 1912. O data cu construirea barajului a fost demolata, carata pana in noul sat Izvorul Alb, format artificial in cativa ani, si refacuta in anul 1962 cu ajutorul enoriasilor. Preotul vine tocmai de la Tazlau si face slujba alternativ, intr-o duminica la Izvorul Alb, in alta la bisericuta de la Secu. La slujba de duminica dimineata de la Izvorul Alb, doar cativa batrani, atatia cat sa-i numeri pe degete. O batranica simpatica si amabila, cu o palariuta alba pe cap pentru a o feri de arsita soarelui, ne spune ca oamenii merg la biserica, dar nu mai sunt cum au fost odata.
PROBLEME. La Izvorul Alb, un mic afluent se uneste cu lacul. Se poate vorbi astfel despre un inceput. Dar oamenii il ignora. Acolo unde incepe lacul incep si problemele lor. Lacul i-a obligat pe parintii lor sa se refugieze pe dealuri sa-si faca alte case, gospodarii, sa-si care mortii din cimitire si sa-i ingroape prin locuri straine. Batranii au mai u
