O noapte intreaga am fost sora. Un mamos mi-a dat un halat alb, cu un buzunaras pe care scria Mariana, si pana in zori m-am prefacut ca-l asist la nasteri. O noapte intreaga am fost sora. Un mamos mi-a dat un halat alb, cu un buzunaras pe care scria Mariana, si pana in zori m-am prefacut ca-l asist la nasteri.
De multe ori, gazetaria e doar o problema de halat. Imbraci unul albastru si esti maistru. Sau unul cenusiu si esti cercetator stiintific. Gazetaria e si o perversiune. Faci o multime de lucruri aiurea, numai fiindca iti e permis. Nu se intampla nimic daca nu le faci. Dar daca ai din senin o fantezie, te poti astepta la orice.
O fantezie e atunci cand treci pe langa o maternitate si-ti spui: Ce-ar fi sa vad o nastere?! Directorul iti ofera o cafea, el crede ca ai un motiv anume sa intri in spitalul lui, iar daca va simtiti bine si gasiti repede alt subiect de discutie, decat lehuzia si cezarienele, gazetaria nu mai e o simpla chestiune de halat, ci si o recompensa. Directorul vorbeste de una si de alta si-n sinea lui se intreaba cui sa i te dea. Care din medicii lui te merita. Doar o sa-l lauzi, nu? Si medicul o sa-ti spuna ce capabil e directorul si ce bine pregatit e personalul.
In noaptea cand am fost sora, am ratat ocazia.
Nu pot sa spun exact ce ocazie am ratat, deoarece m-am tinut dupa mamos fara sa urmaresc ceva anume. Cel mai rau, cand ai o fantezie profesionala, nu e sa fii neconvingator in rol. Mai rau ca atat e cand doctorul tine sa se poarte si el ca un gazetar. Sau, ma rog, cum crede el ca se poarta gazetarii.
Spitalul era plin cu vagaboande, femei fara carte si tiganci. Doctorul avea tot un halat cu buzunaras. Si pe al lui era brodat un nume de sora. Eram, eu si directorul, doua fete medicale, Mariana si Cornelia, insa amaratele care asteptau de la o clipa la alta sa nasca aveau alte griji decat halatele noastre.
