Glodul şi becurile de 100 Într-adevăr, maestre, Europa este departe de noi; iar noi şi mai departe de ea. "Spiritul public este încă dominat de reflexe feudale, pentru că prea adesea nu avem comportamente de cetăţeni, ci de supuşi care vor să se pună bine cu Vodă, cu Stăpînirea, cu Boierul." De supus, au încercat să ne supună, ca popor, încă din cele mai vechi timpuri, dar comuniştilor parcă le-a ieşit o capodoperă. Însă cred că şi noi avem moace de "amărăşteni", de complăcuţi. De pus bine cu cei de sus, oricare ar fi aceştia, nu mai încape nici un comentariu - balcanism 100%. Planurile ne albesc nopţile, dăm metri de bere pe gît ca să punem de-un şmen pentru zilele astea. Poporul român este slab ca natură, este o soţie pe care o ţii în casă, să facă copii şi să gătească, şi căreia trebuie să-i mai articulezi cîte-o palmă seara, cînd vii tu, bărbat, de la muncă. Românul nu ştie să-şi facă viaţa, el ştie să şi-o ducă; de făcut, să i-o facă alţii, conducătorii. Românii critică politica stăpînirii pe la colţuri, însă, atitudinal, se resemnează. Doamne, că bine şi-a mai predat lecţia tătuca Ceaşcă; de s-ar putea să mai stăm măcar o zi cu coşciugul lui pe cap, că tot mai bine era pe vremea sa... Iar noi, tinerii, crescuţi democratic (sîc!), ne cufundăm de cele mai multe ori în aceeaşi groapă, să avem şi noi măcar un pumn de ţărînă pe vîrful capetelor... cam aşa stă treaba: blazaţi prin naştere şi încă dinaintea ei, românii se învîrt zi de zi într-un cerc, adîncind parcă, astfel, graniţele ţărişoarei noastre. Cercul acesta este, de fapt, o sferă pe care musai trebuie să o aplatizeze autoritar preşedintele şi încă o mînă de aleşi, că altfel ne pomenim într-o perfectă mişcare browniană. Iar cu UE ce avem (în comun)? Asta stau şi mă întreb filozofic (economic, politic comportă alte aspecte). Şi mă mai întreb de unde ne-o fi venit ideea asta, să intrăm noi în această sa