Mint. Eu mint. Un scurt inventar al oricărei zile dintr-o săptămînă mă face să constat că mint destul de mult, dar, de cele mai multe ori, e vorba de minciuni "tehnice", care funcţionează asemenea unui colac de salvare. Şapte dimineaţa, somn de cinci ore. O doamnă director şi, mai apoi, un domn deputat sună la telefon. O dată, de două ori, de trei ori. Au învins. Răspund strîmb şi mă pregătesc să rostesc prima minciună a zilei: "Nu, nu dormeam, eram sub duş, nu găseam telefonul...". Ce să le spun altceva? "Da, doamnă, da, domnule, dorm, fir-ar al dracului să fie, dorm de rup, m-am culcat tîrziu, ca de obicei, la trei din noapte, şi în secunda aceasta îmi vine să vă rup mîna cu care ţineţi receptorul!" Nu merge. Nici doamna director şi nici domnul deputat n-ar înţelege că există oameni care "funcţionează" altfel. E inutil, aşa că mai bine arunc minciuna tehnică şi încerc să mai prind o oră de somn. Aici, însă, încerc să mă păcălesc pe mine, şi n-am nici o şansă. Somnul s-a dus, trebuie să mă ridic din pat şi să mă mint, cu ajutorul cîtorva ceşti de cafea, că am dormit destul şi că mi-e bine. Urmează o serie întreagă de alte minciuni salvatoare. În primul rînd, cele din faţa oglinzii: că n-am cearcăne, că n-am riduri, că n-am albit chiar aşa de tare, că mai pot întîrzia vizita la stomatolog, că părul e la locul lui şi nici vorbă de început de chelie şi că, lucru foarte important, n-am făcut burtă. În lungul şir al minciunilor de la începutul zilei, un loc foarte important îl ocupă păcăleala cu greutatea şi cîntarul de baie. Nu, desigur, nu m-am îngrăşat, cîntarul e de vină, e prost calibrat sau aşezat aiurea pe gresia care e în pantă, nu se poate să fi pus pe mine trei kilograme în trei zile, de vineri pînă duminică, ce mama naibii! Dacă e luni, e vremea să-l mint un pic pe Mircea (Mircea Vasilescu, redactor-şef Dilema veche, n.m.). "Textul nu e gata pentru că a