Recent, un fost ministru socialist din perioada Mitterrand - este vorba de Jack Lang - acuza stînga franceză, în paginile publicaţiei Gazeta Wyborcza, de "şovinism", ba mai mult, îşi învinuia foştii tovarăşi de preluarea unor discursuri resentimentare specifice dreptei, în anumite situaţii. Intitulat "Iertare, Polonia", interviul pe care Jack Lang l-a acordat amintitei publicaţii poloneze reţinea, deloc întîmplător, şi atenţia cotidianului Süddeutsche Zeitung. Lectura acestei însemnări m-a trimis cu gîndul la pe cît de paradoxala pe atît de reala coincidenţă a extremelor, dincolo însă de accepţiunile ei scolastice. După proclamata moarte a ideologiilor, după ce politologii şi editorialiştii se întrebau care e stînga şi care e dreapta, interferenţele ivite la nivelul discursului între cele două extreme ale spectrului politic par a se fi ancorat preferenţial în solul instabil şi mlăştinos al populismului. Că aşa stau lucrurile o demonstrează situaţii recente dintre cele mai concrete. În Germania, de pildă, din raţiuni electorale, unele opinii emanate din sfere de centru-dreapta, referitoare la muncitorii străini care, în schimbul unor salarii de nimic, ar fura munca celor autohtoni, mai ales după ce procesul extinderii europene va fi atins stadiul preconizat pentru anul 2007, au fost instrumentalizate, transformate în vîrf de lance îndreptat împotriva actualei coaliţii roşu-verde, care nu a reglementat "cum trebuie" accesul forţei de muncă străine pe piaţa germană. Aceleaşi critici au alimentat şi cîteva din îndoielile asupra unei primiri la termenul stabilit a celor două candidate, România şi Bulgaria, în Uniunea Europeană. Liderii de la Berlin au anulat temeiurile unor atare dubii, considerîndu-le pur şi simplu expresia unui populism cras... Dacă, în Germania, criza actualei coaliţii guvernamentale şi spectrul alegerilor din toamnă au intensificat coloratura p