Un leu nou inseamna un leu tare, un leu sanatos, un leu care trebuie sa sustina economia romaneasca si finantele publice. Un leu care sa poata fi cheltuit in conditii de stabilitate economica nu poate sa se realizeze decat cu politici stranse si viziuni coerente in perioada anilor 2006-2007 Cand in anul 2004 s-a luat decizia ca Romania sa adopte anul acesta o moneda noua, cu semnificatii deosebite pentru economia noastra, premisele de atunci conduceau clar catre o consolidare economica si trecerea Romaniei de la o etapa de tranzitie catre o etapa de cresteri economice semnificative.

Era anul 2004 cand, in viziunea multor analisti financiari si economisti, chiar daca era un an electoral, se prefigura a fi cel mai bun an economic al Romaniei postdecembriste. Viziunea acestor analisti nu a fost gresita. Anul 2004 a fost cel mai bun an economic al Romaniei, iar decizia luata de catre Guvern impreuna cu BNR, de "cosmetizare" a monedei nationale, a fost una corecta si luata la timpul potrivit. A trecut un an de la aceasta decizie, timp in care BNR a pregatit cu minutiozitate lansarea la 1 iulie 2005 a noilor insemne monetare romanesti.

1 iulie poate fi considerat, pe langa o data in care valul scumpirilor mai atenueaza din bucuria lansarii leului nou, ca o data istorica pentru Romania. Este a treia oara in ultimii 65 de ani cand tara noastra renunta la un numar de zerouri ca dovada a unei economii mai stabile si mai puternice. Intrebarea care este pe buzele tuturor este legata de faptul daca aceasta operatiune, efectuata in circumstantele anului 2004 si in viziunea economica a fostului Guvern, poate sa continue si sa-si consolideze pozitia in anii care urmeaza. Si asta in conditiile in care Romania trebuie sa se alinieze cat mai rapid la cerintele UE si sa se integreze in procesul mondializarii care acapareaza treptat intreaga omenire.

Este de subli