Brigadierul de ieri, primarul de maine! Titlu pentru o poveste de succes (pe plan local) sau pentru romanul unei vieti, sloganul i se potriveste ca o manusa salisteanului Vlad Ion Simion, acum in varsta de 75 de ani.
Urca anevoios scarile Primariei din Salistea de Sus. De curand s-a operat la picioare, dar a venit la intalnirea cu noi, sprijinindu-se in carje. Vlad Ion Simion a fost trei luni brigadier-pontator la Salva-Viseu si a condus din 1960 pana in 1990, de pe scaunul de primar, destinele cetatenilor din Salistea de Sus. "Am avut carnetul cu nr. 11.000", ne spune omul cu spatele aplecat de vreme, aruncandu-ne o privire mandra. "Erai cineva dac-ai fost brigadier." Chiar daca a lucrat de la bun inceput pe santier, a trebuit sa astepte luni bune pana sa primeasca salopeta albastra. Era orfan, abia implinise 18 ani si avea in grija sapte frati mai mici cand s-a deschis frontul la calea ferata. Mana cereasca pentru tanarul fara nici o meserie, dar cu atatea guri de hranit acasa. A luat calul din gospodarie si s-a angajat, civil, pe santier. Cara stanca sparta din tunelele sapate in muntele prin care, nici doi ani mai tarziu, avea sa fluiere locomotiva. Dar castiga bine: 15.000 de lei pe luna, haine si pita pentru familie. "Cand mi-au facut cartea de munca, abia se construisera baracamentele pentru brigadieri si muncitori. La 1 aprilie s-a dat drumul la lucru. S-a pornit din ambele capete ale liniei. Era om langa om, zeci de kilometri", isi aminteste maramureseanul.
NORMA DEPASITA. Tineri voluntari, mobilizati prin birourile judetene ale Uniunii Tineretului Muncitoresc, multi dintre ei alungati de acasa de foamete, au primit la Salva-Viseu mancare si haine pe saturate. Mii de suflete entuziasmate de lucrarea pe care urmau sa o savarseasca s-au intrecut in depasirea normei de lucru. Printre lozincile afisate pe santierul "Vasile Luca" puteau fi citite inde