Anul trecut au ratat o fuziune cu PD de pe pozitii de forta. La urma urmei, ei salvasera PD din izolarea politica impusa de PSD, priveau de la inaltimea sondajelor micul echipaj ramas loial lui Basescu, deci isi puteau impune conditiile. La inceputul lui 2005 au spus "Nu" propunerii de fuziune, desi imediat dupa alegeri inca isi mai puteau sustine superioritatea.
Preocupati de exercitarea, fie si partiala, a puterii, dar clamand concentrarea pe actul de guvernare, au spus "Nu" si anticipatelor care puteau aduce o majoritate solida si apropia si mai mult partidele Aliantei. Liberalii lui Tariceanu au avut doar o tactica pe termen scurt: tactica lui "Nu".
Populatia a luat in serios argumentul concentrarii pe actul guvernarii si acum PNL e considerat principalul responsabil, iar Traian Basescu nu ezita sa se distanteze de Executiv. Odata aruncata in aer perspectiva fuziunii PNL-PD, cele doua partide au intrat intr-o competitie acerba, in care vantul sufla in panzele PD. Tactica lui "Nu" a fost aplicata si in interiorul PNL.
"Proiectul popular" al lui Valeriu Stoica, respins initial cu dispret, castiga acum adepti si, la primul semn de slabiciune al lui Tariceanu, multi vor sari in Arca pregatita de fostul lider liberal. Prin tactica lui "Nu" PNL a pierdut si initiativa in ceea ce priveste coagularea unui pol de dreapta.
Acum PD este cel care adera cu succes la Partidul Popular European, care reprezinta dreapta in UE, in timp ce PNL pare izolat, spectator neputincios la miscarile din imediata sa vecinatate politica.
In incercarea de a contracara aplombul PD si al lui Traian Basescu, liberalii nu pot actiona decat alaturi de PSD. Aruncand PD in opozitie, ei si-au numit oamenii in consiliile de administratie de la TVR si radioul public (gasind in Tudor Barbu la TVR un candidat demn de PRM). Si in ce priveste comunitatea
