Liberalii le-au trimis democratilor, acum cateva zile, o scrisoare de dragoste sub forma unei declaratii politice solemne si patetice: PD este cel mai de nadejde partener al PNL si partidul sagetii spre dreapta nici nu vrea sa auda de "sirena" PSD, oricat de mestera in machiavelacuri ar fi cea din urma.
Declaratia venea dupa zile de susotit pe la colturi, luminate sau mai intunecoase, cum ca in ograda Aliantei sunt incaierari pe zestre si foloase. In jurnale, pe la televizuni, radiouri si cafenele, supararile care pareau ca se iscasera intre partenerii "de nadejde" din Coalitie erau subiectul cool pentru despicatul firului in patru si pentru teserea canavalelor unor scenarii nesfarsite, pentru care parea ca nici firul Penelopei nu era indeajuns.
Asemanatoare verii capricioase prin care trecem, legaturile dintre democrati si liberali pareau ca au inceput sa scartie serios, neasteptat de vremelnic. Bineinteles, au aparut rapid bocitoarele si laudatorii. Mon cher, se duce tara de rapa si nu apuca sa se bucure Europa de romanii sturlubatici, se aud tanguiri dintr-o parte. Sa vina Basescu si sa faca ordine, pentru ca vantul linistii si disciplinei trebuie sa bata musai numai dinspre dealul Cotrocenilor, se insinueaza, cam afon, din alta parte.
Se pare ca nici ultimele scumpiri si nici emotiile simpatice aduse in viata de toate zilele de leul greu si nou nu pot depasi tremuriciul iscat de hula care zgaltaie corabia guvernarii.
Daca stai sa judeci la rece, este mult zgomot pentru mai nimic. Istoria se repeta, aproape cu aceiasi protagonisti, dar care nu au invatat mare lucru din experientele trecute. Ce se intampla acum in echipa puterii aduce atat de bine cu vanzolelile din defuncta CDR, incat te intrebi daca nu cumva Boc, Tariceanu, Marko & comp. au fost aruncati de vreun duh nastrusnic intr-o bucla temporala.
Al
