Scuturata de scandalul dosarului de colaborator cu Securitatea al fostului presedinte, saracita din pricina taxei de timbru care nu se colecteaza, cu un patrimoniu intr-o situatie fara sorti de clarificare, cu o imagine patata si o activitate sociala postrevolutionara care a tins spre zero, Uniunea Scriitorilor din Romania se afla, dupa 15 ani, in fata unui nou inceput
Situatii juridice fara iesire
Ati acceptat sa candidati la conducerea Uniunii Scriitorilor foarte tarziu, multa vreme dupa scrisoarea care indemna scriitorii sa aleaga un presedinte moral. Ce v-a determinat, in cele din urma, sa faceti acest pas?
Nu m-au lasat nici o clipa. Ma bateau continuu la cap, chiar dupa ce am refuzat de vreo doua ori. Dupa aceea, imi spuneam ca nu mai pot sa accept asa ceva… sa ma las ca o fata mare. Si cred ca momentul cand am luat decizia a fost cel in care am vazut care sunt candidatii.
Ati castigat fara probleme. Ce ati gasit dupa investire?
In primul rand, un patrimoniu confuz, cauzat de schimbarile regimului de proprietate de dupa ’89, la care se adauga si confuziile legislative. Uniunea a avut drept de folosinta asupra unor proprietati, dar imobilele nu erau nici macar concesionate. La unele dintre ele nici nu se stie cine este proprietarul, deci nu pot intra sub incidenta Legii 10.
Din lipsurile legilor proprietatii se naste alta situatie fara iesire: daca nu exista proprietate funciara, un imobil nu poate deveni proprietate dupa ce a fost vorba doar despre teren dat in folosinta.
“Casa de la mare”, vila Vernescu - principalele surse de venit ale Uniunii…?
Casa de la mare, care i-a fost data in proprietate lui Zaharia Stancu si care-i poarta numele, exista. Ba chiar i-a fost construit un corp-anexa, mai mare. In total,sunt vreo 50 de camere. Probleme mai sunt cu vila Vernescu, aflata
