Garantiile (rezerva valutara) si girantii (Fondul Monetar International) ii permit Romaniei sa se imprumute ieftin. Dar noi n-avem nevoie de credite care sa ne finanteze traiul pe datorie, ci de investitii directe care sa ne “topeasca” deficitele.

Un investitor strain priveste Romania din avion. Ce vede el? "Brazii, sonda de titei, munti inalti, iar printre ei Soarele maret s-arata". Nu, asta era poezia cu "stema tarii", pe vremea ailalta...

Investitorul nu vede nimic fiindca nu se uita prin hublou, ci studiaza tabelul cu indicatori macroeconomici: crestere economica sustinuta - cu medii de 5% anual, inflatie pe sfert cat in 2000, deficit bugetar de patru ori mai mic decat acum patru ani, datorie publica infima - mai putin de o treime din limita prevazuta in Pactul de Stabilitate.

Si care dintre cifre il intereseaza oare cel mai mult? Niciuna. Singurul lucru care il preocupa este sa nu ramana fara bani. Asa ca, pana la urma, se uita nu la niste cifre, ci la niste litere: evaluarile agentiilor de rating.

In spatele acestor evaluari stau insa tot niste cifre, iar dintre acestea, cea mai importanta este cifra care exprima raportul dintre rezerva valutara a tarii si balanta de plati externe. Raportul respectiv trebuie sa fie acoperitor, iar daca pe langa aceasta garantie mai exista si un girant - Fondul Monetar International - e cu atat mai bine.

Record

Romania se poate mandri in momentul de fata cu cea mai mare rezerva valutara din istoria postdecembrista, peste 13 miliarde de euro. Suma din vistieria Bancii Nationale, pusa alaturi de datoria angajata si garantata de stat (10,7 miliarde euro) ori chiar langa toata datoria externa (20,7 miliarde), arata un risc extrem de scazut.

Intrand in profunzimea indicatorilor derivati, se constata ca rezerva valutara acopera cinci luni de importuri, cam tot