Sufletele pereche sunt hărăzite să se regăsească… undeva, cândva. Pentru Sanda şi Cristian, destinul a hotărât ziua şi locul.

S-au întâlnit în tren. Nu se cunoşteau, călătoreau în compartimente diferite, aşa că şansele să dea ochii unul cu celălalt erau minime. Dar, vorba aceea: “ce ţi-e scris în frunte ţi-e pus“.

“M-a agăţat în tren”, povesteşte Sanda. Zâmbeşte amintindu-şi întâmplarea care l-a adus pe Cristian în viaţa ei, în urmă cu şapte ani.

Studenta şi chefliul

Pe vremea aceea studentă la Farmacie în Târgu Mureş, Sanda se întorcea de la părinţi, din Topliţa. Cristian venea şi el acasă, obosit după un chef de trei zile, la Sălard.

S-au întâlnit pe culoar. Cristian a servit-o cu tradiţionala Eugenie, dar Sanda l-a refuzat, pentru că râvnea la sucul pe care îl sorbea cu nesaţ prietenul lui. Cristian nu i-a purtat pică, dar, în timp ce îşi savura delicatesa, s-a apucat să urzească un plan.

Când au coborât din tren, a invitat-o pe Sanda la un suc, în oraş. S-au aşezat pe o bancă în parc, s-au pus pe taclale şi Cristian a uitat pretextul sub care reuşise să o convingă pe Sanda să îl însoţească, cu bagaje cu tot. Aşa că tânăra a fost nevoită să îşi cumpere singură băutura la care poftea din timpul călătoriei.

Şi-au dat întâlnire a doua zi. “Oare o să-mi placă dacă îl văd la lumina zilei?”, se întreba Sanda, în timp ce se dichisea pentru rendez-vous. Nu-i reţinuse decât ochii verzi. A întârziat o oră la întâlnire şi mare i-a fost mirarea când l-a zărit pe Cristian aşteptând-o la locul stabilit. Ce nu ştia era că şi el întârziase la întâlnire. Au trecut şapte ani, dar punctualitatea nu-i caracterizează pe nici unul dintre ei.

Hotărâtă “să nu stea de vorbă cu mucoşii” (Cristian e cu doi ani şi jumătate mai mic decât ea), Sanda s-a privit călcându-şi în picioare toate principiile. Chiar dacă nu-i era la îndemână să recunoa