Goana dupa aur s-a transformat in goana dupa functii, avantaje de tot felul, promovari, licitatii de tot felul, licitatii pe de-a moaca, spagi, locuri in consilii de administratie, fie ca ai sau nu ai tangenta cu obiectul de activitate, chilipiruri de tot felul. Tot mai multi sunt cei care viseaza sa incalece pe un cal frumos si dau tarcoale hergheliei de partid. Pentru unii, partidul aflat in vana reprezinta un armasar pursange. Stau cu gura cascata si se uita la el, dupa care, cu sau fara aprobarea grajdarului-sef, se opintesc sa se urce pe sa. Ca la circ! Unii, mai mici de statura, nu ajung pe sa si se agata cu manutele lor dolofane de urechile calului. Altii vin cu scaunelul de acasa, dar armasarul de partid nu sta intotdeauna locului, daca nu-i dai fan verde, in euro, ca fanul in dolari nu prea se cauta, proprietati, sedii sau acareturi, chiar si un procent din afaceri. S-au dus timpurile de altadata cand mergeai cu calul la bodega si ii dadeai o bere. Cursa pentru titlul "cine urca mai repede pe un armasar de partid" continua. Din noianul de sporturi politice, hipismul de partid tinde sa devina una dintre probele cele mai populare. Multi se dau in vant dupa mersul la galop in materie de afaceri. Galopeaza ca nebunii fara sa le pese de reguli, pentru ca in hipismul de partid primeaza doar nesimtirea. Bati calul in coapse pana face spume la gura. Important este sa treci tu, activist de partid, jocheu naravit, linia de sosire primul. Foarte multi dintre cei care se inscriu intr-o astfel de cursa isi elimina din start adversarii. Cursele hipice parlamentare se desfasoara pana in pragul anului electoral. Acum e vremea cailor si a calaretilor nervosi si indecisi, a loviturilor pe la spate, pentru ca si lui Brutus ii place hipismul. Sunt si calareti cu doua fete in acelasi partid. Altii sunt cu doua fete in partide diferite. Ma rog, fiecare dupa optiuni. Categoria cea