Criza si birocratia

Lipsa banilor in sistemul sanitar este de ani buni unul dintre putinele adevaruri ale nesfarsitei reforme din sanatate. Dupa campania electorala de anul trecut, in care a fost scos la bataie bugetul sanatatii pe 2005, si pe fondul tensiunilor prelungite intre ministerul de resort si furnizorii de medicamente si produse medicale, criza din sanatate isi dezvaluie adevaratele proportii.

Parca pentru a sublinia si mai mult gravitatea situatiei, sintagma in sine de “criza in sanatate” face cariera si in domeniul legislativ: Ordonanta de urgenta 38/2005 o statuteaza ca atare. Poate pentru ca acesta era ultimul lucru care lipsea - consfintirea “crizei” intr-un act normativ.

Reforma cu bani putini

Atat responsabilii din Ministerul Sanatatii, cat si cele mai multe organizatii profesionale, civice, sindicale din domeniul sanatatii acuza faptul ca principalele probleme ale sistemului sunt generate de subfinantarea acestuia in raport cu nevoile reale. Sigur, acesteia i se adauga nenumarate alte obstacole, intre care politica de marketing agresiva a firmelor de medicamente, distributia inegala a fondurilor pe spitale si regiuni. “Criza medicamentelor din spitale reflecta absenta unei reforme sanitare reale”, spune Vasile Astarastoae, secretar general al Colegiului Medicilor. “Ea este determinata de subfinantarea spitalelor. Efectul se materializeaza in imposibilitatea medicilor de a acorda asistenta medicala dupa standarde de calitate si in discriminarea bolnavilor, pentru ca asistenta nu mai poate fi unitara in intreaga tara.”

Responsabilii de la Finante accentueaza in primul rand necesitatea unei reforme care sa nu genereze costuri suplimentare. Sistemul public de sanatate nu ar avea o problema legata de bani, ci de management, considera ministrul Finantelor, Ionut Popescu: “E o problema de sistem, de modul cum sunt chel