Miercurea trecuta, Brazilia a traversat Argentina fara sa atinga solul. Finala Cupei Confederatiilor? Mai curand, un exercitiu care ne depaseste înca din faza de schita. Fotbal fara adversar? Intr-adevar: Argentina a jucat bine, dar poezia pura îsi demite, de la bun început, criticii. Ce se poate spune, atunci, despre Brazilia-Argentina: 4-1, unde prima cifra exprima o valoare supranumerica, iar a doua o constanta umana? In primul rand, ca fotbalul brazilian nu e explicabil prin fotbal.
Ceva fara legatura cu fotbalul
Inainte de a ne sili sa punem mana la ochi, spre a nu fi orbiti de lumina degajata la aterizare, marele obiect neidentificat brazilian a glumit, aratandu-si inocenta. Contra Mexicului, într-un meci foarte plicticos, foarte omenesc, Brazilia a fost fortata sa stea cuminte, s-a uitat mirata la ultimele dogmatisme în materie de fotbal si a luat un pic de bataie. Mexicanii au jucat sec si aprig ca o oaste de sabotori, repetand fotbalul înghetat lansat de Grecia, la Euro 2004. Mexicanii au castigat cu scorul preferat al grecilor (1-0) si multa lume s-a repezit spre confortul unei concluzii rationale: Brazilia tine doar în conditii de libertate, orice restrictie îi este fatala. Ca orice reductionism, aceasta teorie ne spune un lucru mic: ceva devine, inevitabil, suveran, daca orice altceva e eliminat. Mexicanii au restrans variantele, pana aproape de stingerea completa a jocului. Daca acesta e viitorul, atunci mai bine cinemateca perpetua. Din fericire, Brazilia a eliminat acest risc, în finala Cupei Confederatiilor. Ceva s-a ridicat desupra constrangerilor de loc si de timp, iar acel ceva a fost brazilian si - trebuie repetat - nu poate fi explicat prin fotbal, desi castiga titluri si creeaza fotbalisti fascinanti. Ce este acel ceva?
Altceva fara legatura cu fotbalul
Brazilia nu e o echipa de fotbal. E mult mai mult. Altfel n-ar fi de
