- Cultural - nr. 130 / 5 Iulie, 2005 Poetul Horia Avram are si o alta fateta biografica, nu una rupta de universul liric, ci una care-l intregeste, implinindu-l pe autor in aspiratiile sale spre "devenirea intru fiinta". "Ranit de dragostea lui Hristos", Horia Avram s-a redescoperit, coborand in strafundurile credintei, nu doar ca sa si-o asume, ci si ca sa-i inteleaga sensurile ei profunde. Traseul dinspre poezie spre credinta nu a fost nici asumat brusc si nici n-a fost fara obstacole. Horia Avram si-a propus sa ajunga la credinta prin cultura religioasa, prin cunoasterea literaturii religioase, a cartilor fundamentale ale sfintilor parinti. Acesta era felul lui de a "respira" aerul pur al credintei. Nu intamplator cartea s-a numit, intr-o etapa a elaborarii ei, Respirari. O parte din cautarile sale din ultimi 15 ani se regasesc in haina unor comentarii critice, gandite usor restrictiv, in termenii de spatiu pe care i-a oferit cu generozitate o publicatie locala, care nu e de specialitate, Cuvantul liber. Acestea, impreuna cu alte comentarii critice, constituie substanta unui op editorial care da masura preocuparilor unei constiinte pentru care, parafrazandu-l pe Malraux, secolul douazeci exista doar fiindca e religios. "Isoanele" sale sunt rezonanta unor cautari, deopotriva exercitii de admiratie si (re)descoperire de sine. Isonul, dupa Dictionar, inseamna sunet prelungit, folosit in scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale, iar a tine isonul inseamna a aproba, a sustine vorbele sau faptele cuiva. Pana la urma, nici ca se putea un titlu mai inspirat dat acestei carti. Isoanele lui Horia Avram aceasta si sunt: sustinere, aprobare, a unor lucrari in care autorul gaseste resurse pentru a se intari pe sine. "Acompanierea" unor opere prin aceste texte poate sa insemne si ceea ce semnifica prezenta cantaretului bisericesc, asezat intre altar si