Autoritatile in materie pregatesc lansarea pensiilor private propriu-zise (cu participare facultativa), asa-numitul “pilon trei” al unui sistem complet de pensii intr-o economie de piata. Lansarea este binevenita, cel putin din doua motive: sistemul public de pensii (asa-numitul “pilon unu”) este in criza, careia este greu sa i se gaseasca o rezolvare, iar asa-numitul “pilon doi”, respectiv sistemul de pensii administrate privat (cu participare obligatorie) ramane inca o perspectiva, poate nu indepartata, dar totusi o perspectiva, avand in vedere multiplele probleme pe care le pune. Cu alte cuvinte, functionarea unui sistem de pensii private propriu-zise ar putea fi un exercitiu util pentru operationalizarea viitoare a “pilonului doi”, dincolo de faptul ca, pentru participanti (adica pentru cei dispusi a contribui), ar putea fi un ajutor in completarea castigurilor din pensia de la sistemul public la retragerea din activitate.

In mod salutar, pensiile private (“pilonul trei”) ar urma sa inlocuiasca asa-numitele “pensii ocupationale”, lansate pe vremea guvernarii pesediste mai mult ca mijloc de fentare a introducerii celor doua piloane de pensii private, pentru a caror introducere s-au facut sistematic presiuni externe si a caror existenta creeaza o piata necesara, ce lipseste acum Romaniei: cea a fondurilor de pensii private, care, in atatea economii de piata, constituie cel mai important instrument de economisire pe termen lung si, prin incidenta, cel mai mare investitor pe termen lung. Luand in considerare necesitatea acestei piete, proiectul de lege avansat prevede, in mod corect, deduceri fiscale pentru participanti in contul contributiilor lor la sistemul de pensii private.

Din punct de vedere operational, “pensiile ocupationale” se bazeaza pe aceleasi principii de functionare ca si pensiile private (“pilonul trei”), putand fi considerate ca un