Deloc paradoxal, multora dintre romani leul nou le trezeste amintiri vechi. Din vremurile cand salariile rar depaseau cateva mii de lei, iar daca te gandeai suficient puteai sa gasesti o intrebuintare chiar si pentru moneda de 5 bani. Si asta fara sa fie nevoie sa te atingi de coada leului.
Sigur, acela era un leu comunist, totalitar, "rasa" disparuta intre timp si in locul careia s-a instalat, timp de 15 ani, leul maidanez, animal inflationist, de tranzitie, care isi traieste acum ultimele zile de viata. Si asta pentru ca, de la 1 iulie, circula in libertate leul nou, sau greu cum mai este alintat, varianta imbunatatita, deflationista, a leului de tranzitie.
Lansat la miez de noapte, in direct la televiziune, noul leu a avut la capatai o gramada de ursitoare, atrase de lumina reflectoarelor si de ceva greu de definit in cateva cuvinte, care se numeste rating.
Guvernanti, bancheri, ziaristi, s-au intrecut in discursuri, unii imbinand proza cu versurile, in incercarea de a sublinia importanta istorica a evenimentului si consecintele sale declarat benefice.
Ca evenimentul este important nu incape indoiala. Interesul pentru leul nou este insa repartizat inegal printre romani, ca de altfel si consecintele.
Cei mai fericiti sunt bancherii si contabilii. Taierea celor patru zerouri simplifica mult calculele si operatiunile contabile, iar introducerea euro, atunci cand va avea loc, va fi si ea mult usurata. Denominarea pica bine probabil si pentru cei care lucreaza in turism. Imaginea de tara cu o moneda stabila si cu un curs de schimb decent, poate fi un atu in ochii strainilor.
Nu in ultimul rand, lansarea leului nou a fost o mana cereasca pentru presa, desi nu se poate spune ca este o vara lipsita de evenimente.
Pentru majoritatea romanilor insa, interesul nu se ridica decat pana la nivelul
