In conditiile in care este putin probabil ca piata de capital sa mai asigure castigurile din ultimii ani, inflatia si dobanzile pasive au o singura cifra, iar profiturile nominale vor fi ajustate cu un impozit de 10%, o analiza a costurilor de tranzactionare pe piata de capital este oportuna si necesara.
Pana la inceputul acestui an, pentru prea putini dintre investitori comisionul de intermediere era un element important in decizia de a investi in actiuni sau in selectia unei case de brokeraj. Si nu este surprinzator ca lucrurile au stat in acest fel.
Cat timp bursa a adus randamente substantiale, cum a fost cazul in 2004 cand actiunile au crescut cu 100% in termeni reali, prea putin a contat pentru un client daca brokerul isi oprea un comision de tranzactionare de 3% in loc de 2%, cat ar fi oferit o alta societate de servicii de investitii financiare (SSIF).
Potrivit acestui exemplu, pentru un ciclu investitional de un an costurile de intermediere asociate unei investitii la bursa ar fi diminuat randamentul real cu 6%, iar castigul net ar fi ajuns la 94%. Si in aceste conditii nici un investitor nu ar avea de ce sa se simta frustat.
In general pe o piata in crestere, precum cea romaneasca in ultimii ani, majoritatea celor ce au investit au parut inteligenti si inspirati. Cum insa cariera de investitor la bursa, presupune inevitabil trecerea printr–o perioada mai lunga de scadere a pietei, calea de la satisfactie la nemultumire poate fi neasteptat de scurta.
Si atunci cand profiturile se ajusteaza sau cand pierderile sunt cuvantul de ordine, in mod natural apare o sensibilitate mai ridicata legata de procentul cu care comisioanele de tranzactionare contribuie la rezultatul negativ. Printr–o astfel de perioada trece in prezent bursa de Bucuresti.
Oricum insa trebuie acceptat faptul ca odata cu ma