Rep - Domnule Iordanescu, vi s-au cicatrizat ranile dupa despartirea de echipa nationala?
Anghel Iordanescu - Rani... In viata oricarui antrenor exista atit momente de bucurie, cit si momente dureroase. Cind m-am despartit de echipa nationala, care este tinta suprema pentru orice antrenor, am avut un sentiment dureros, un regret deosebit. Am trecut peste acest moment ca orice om puternic.
Rep - Ce regretati cel mai mult?
Anghel Iordanescu - Acel 2-2 cu Danemarca, de la Copenhaga. Era un moment in care nationala era in reconstructie si am fost la un pas de calificarea la Euro 2004. Citeva secunde si neatentia ne-au fost insa fatale.
Am sperat ca ne putem califica apoi la Mondialul din Germania, ca putem recupera terenul pierdut dupa 0-1 in Cehia si 1-1 in Armenia si sa ajungem la turneul final.
La finalul meciului Danemarca - Romania, 2-2, din toamna lui 2003, Iordanescu si-a varsat nervii pe Cernat, considerat vinovat pentru ca danezii au egalat in ultima secunda
"Eu nu pierdeam asa usor afara"
Rep - Cum?
Anghel Iordanescu - Asa cum se intimplase si in preliminariile pentru Europene, dupa ce pierdusem acasa cu Norvegia si cu Danemarca. Romania avea in toamna 10 puncte, la egalitate cu Olanda, care era pe primul loc datorita unui gol mai mult decit noi. Speram ca vom invinge acasa Olanda si Cehia, si la Rotterdam nu se stia.
Nu uitati ca Romania cu mine antrenor era greu de invins in deplasare in meciurile oficiale.
Rep - Si atunci de ce ati demisionat?
Anghel Iordanescu - N-am rezistat presiunii presei dupa egalul din Armenia, realizat in conditii speciale, fara 15 jucatori accidentati. Nu mai puteam continua impotriva curentului.
Sustinut de Adrian Nastase
Rep - PSD-ul nu v-a presat sa renuntati pentru a nu afecta imaginea partidului inaintea a