Până în acest an, cutuma de la care mai nici un liceu nu cuteza să se abată era ca elevii să adune bani pentru protocol, cadouri, mici atenţii, mese la restaurant şi alte moduri de a îndulci exigenţa comisiilor de examinare. Unele licee, cu directori bine orientaţi, făceau exces de zel. Folosindu-se de relaţiile, poziţiile politice sau administrative ale unor părinţi sau de banii lor, organizau după examenul de bacalaureat ieşiri in corpore pe la cabane, hanuri etc. unde distinşii profesori, epuizaţi după câteva zile de corectat lucrări pe căldură, îşi puteau, în sfârşit, desface nodul de la cravată, pentru a servi degajaţi căprioara la proţap, muiată în mujdei şi stropită cu vin rozé. După care să-şi măgulească rânza cu brânzeturi alese şi coniace de colecţie.

Adevăraţi maeştri de ceremonii, directorii de licee orchestrau întregul festin în aşa fel încât membri comisiei îşi preluau atenţia, pacheţelul, plăsuţa, portbagajul şi se duceau acasă fericiţi, iar elevii absolveau cu toţii, cu medii dintre cele mai impresionante. După care, convinşi că ei chiar sunt atât de buni precum indică mediile, se năpusteau demni spre secretariatele facultăţilor bine cotate. Cum în ultimii ani, de prin perioada guvernării cederiste, s-a desfiinţat admiterea, intrarea la facultate făcându-se în funcţie de media obţinută la bacalaureat şi, uneori, media pe cei patru ani de liceu, plus un test de aptitudini, unele facultăţi au avut chiar ani în care toţi cei admişi aveau media 10. Elevii respectivi veneau însă mai mult din oraşele periferice, de pe la şcoli care nu figurau în topul celor mai bune din ţară, ci, tocmai, dimpotrivă. Totuşi absolvenţii lor profitau de conjunctură şi erau admişi, în detrimentul unor alţi elevi, mult mai buni, veniţi de la şcoli strălucite, dar exigente, unde însă directorii erau mai puţin petrecăreţi. Şi aşa, elevi eminenţi ajungeau pe la facultăţi