Nimic nu este mai inselator astazi decat modul in care mass-media reflecta realitatea politica. Din pacate, reaua-credinta a catorva jurnalisti reuseste sa intimideze oameni politici mai putin rezistenti la temperaturile inalte care incinereaza dezbaterea publica relevanta din Romania. Si astfel s-a ajuns la tragicomedia proiectului de lege privind schimbarea regimului alocatiilor pentru cresterea copilului de pana la 2 ani, propus de un om onest, ministrul Muncii, Gheorghe Barbu, care nu a stiut sa-si explice intentiile, si retras la insistentele lui Emil Boc, om politic bine intentionat, dar speriat de vociferarile presei. La prima vedere, domnul Boc a salvat o situatie dificila pentru guvern si pentru partid. In realitate insa avem de a face cu un esec monumental al efortului de comunicare al guvernului si al Aliantei D.A. Cu atat mai regretabil este acest esec cu cat proiectul ministrului Gheorghe Barbu nu facea decat sa puna in practica programul de guvernare.

Inainte de a trece “la cestiune”, se cuvine sa amintim ca Romania este amenintata de un dezastru demografic. Potrivit studiilor efectuate de Programul ONU pentru planificare familiala, UNICEF si Institutul de Studii Demografice “Vladimir Trebici”, condus de remarcabilul profesor Vasile Ghetau, populatia Romaniei este in scadere, putand ajunge chiar la 15-16 milioane in urmatoarele decenii. Pana acum, nici un guvern nu a tinut cont de aceasta amenintare. Vechea meteahna a economiei romanesti - disproportia dintre numarul redus al celor care contribuie la bugetul de stat si la bugetul asigurarilor sociale de stat si numarul mult mai mare al celor care beneficiaza de pensii si asigurari, fie si mizere - a impiedicat adoptarea unor politici eficiente de stimulare a natalitatii. In cazul tinerelor mame, disproportia mentionata mai sus a devenit si mai suparatoare din cauza iluziilor create de guvern