Desi pare un bun al democratiei, expresia "opinia publica" se potriveste mai mult cu dictatura. E dictatura multimilor. Desi pare un bun al democratiei, expresia "opinia publica" se potriveste mai mult cu dictatura. E dictatura multimilor.
Cand tot poporul se aliniaza la o parere, e periculos sa ti-o exprimi deschis pe a ta. Nu trebuie sa fie o idee complet diferita de a opiniei publice, ca sa fii sanctionat. E destul sa nu fie suta la suta la fel. Am spus intr-o emisiune tv ca nu am deloc sentimentul colegialitatii, in cazul celor trei jurnalisti trimisi de Omar Hayssam in Irak, si mai multa lume mi-a vorbit ca unui tradator. Ciudat e ca oamenii care mi-au reprosat nealinierea la pozitia generala a mass-media spuneau "colegii vostri", ca si cum ar fi vrut sa spuna: la urma urmei, sunteti toti la fel, spalati-va pe cap cu ei. Un domn m-a avertizat ca e foarte urat ce fac si ca, la o adica intr-un moment greu al carierei, risc sa fiu pus la zid de breasla, fiindca n-am fost solidar cand se cerea.
Am citit undeva ca democratia inseamna dreptul de a fi liber, dar si datoria de a nu exagera cu libertatea. Dreptul de a spune ce poftesti si intelepciunea de a tacea cand toti sustin vehement o ineptie. In procesul de pedofilie al lui Michael Jackson, juriul s-a speriat de opinia publica. Ion Iliescu, si el, nu a putut fi judecat pentru apelurile si hotararile criminale din 13-15 iunie 1990, pentru ca ani de-a randul a avut de partea sa opinia publica. Acum n-o mai are. Poporul s-a lamurit c-a fost infam si procesul are sansa unei desfasurari in termenii adevarului.
A venit insa vremea ca sa vorbim deschis despre isteria maselor de femei iubitoare de Iliescu si Roman in sinistrele zile ale lui iunie â90? Am vazut inregistrari ale mineriadelor, dar nimeni nu cuteaza sa dea si filmul cu trotuarele pline cu femeile Capitalei care ii aplaudau, ude de em
