Vorba clasica romaneasca spunea altfel: schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. Asa era pe vremuri. Azi, cand banii - la noi leii - sunt domnii, putem linistiti sa denominam ceea ce ne invata poporul, altadata. N-am inteles delirul festivist care a cuprins mass-media romaneasca, delir care a culminat cu vorbele stupid rimate rostite de prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu. Ca la o comanda, cu totii s-au luminat la fata si au inceput sa delireze financiaro-poetic. A fost la fel de gratuit ca la renominarea secolului, cand am trecut in al XXI-lea. Dar atunci se trecea si-n alt mileniu, incat o explicatie de tip simbolic poate rezista. As fi inteles tot acest tam-tam fara alt rost decat propria lustruire de sine a guvernantilor daca el ar fi insotit adoptarea monedei unice europene. Dar asa? Cu ce e mai puternica economia romaneasca incepand din noaptea de joi spre vineri, 30 iunie spre 1 iulie? Cu patru zerouri? Hai sa fim seriosi. Admit ca denominarea e un mic semn al scaderii inflatiei, dar pana la valorile europene mai e. Admit ca e mai usor pentru birocrati, pentru masinile lor deloc zburatoare, pentru cei care intocmesc facturi. Va fi, intr-o zi - nu zic buna, nu se stie cum va fi aceea - si pentru cetatean? Oricum, pana atunci, acesta mai are de inghitit majorarile de preturi sub pretextul rotunjirii, totdeauna in favoarea comerciantului, niciodata in cea a clientului, plus micile si marile escrocherii cotidiene, favorizate de confuzia momentului. Concluzia e trista: nici denominarea nu-l are in vizor pe cetatean, acesta e de mult uitat de guvernanti si guvernatori, ci doar pe oficialul de la Finante, din banci, din administratie. Cetateanului i-ar fi fost mai usor sa scape de trei zerouri in loc de patru. Guvernatorului ii e mai usor cu patru. Cum la doua zile dupa spectacolul de cantarea bancomatului, din noaptea de joi spre vineri, in piete totul era exac