Dintr-o gara cu miros de lemn proaspat taiat, de la marginea orasului Viseu de Sus, pleaca, in fiecare dimineata, pe la 7:30, Mocanita. O plimbare de o zi cu trenuletul tras de o locomotiva coborata parca dintr-o poveste cu pitici, care-si pufaie si suiera aburul peste cetina molizilor, reprezinta mai mult decat o poveste, e un vis implinit... Dintr-o gara cu miros de lemn proaspat taiat, de la marginea orasului Viseu de Sus, pleaca, in fiecare dimineata, pe la 7 si jumatate, mocanita. Un trenulet tras de o locomotiva (coborata parca dintr-o poveste cu pitici) care-si pufaie si suiera aburul peste cetina molizilor, in incercarea de a "imprieteni" civilizatia cu salbaticia, fara sa le deranjeze nici pe una, nici pe cealalta.
Vagoane de calatori impletite cu platforme pentru bustenii abia taiati pleaca pe Valea Vaserului la o ora la care ochii abia se obisnuiesc cu lumina soarelui. Turistii sunt avertizati ca, vreme de cel putin o jumatate de zi, nu vor avea semnal la telefonul mobil (ar fi cvasiimposibil in acea zona), nu vor avea de unde sa-si cumpere bauturi sau tigari si, mai ales, nu se stie ora la care se vor intoarce in "civilizatie". Neprevazutul este la el acasa pe traseul trenului minion. Liniile de cale ferata pot fi acoperite de pietre cazute din munte, de copaci daramati ori se poate intampla ca locomotiva sa traga foarte greu la deal.
TINUT DE BASM. Leganatul mocanitei spune, celui care stie sa asculte, povesti fara seaman despre munte si oamenii carora le-a ingaduit sa-l iubeasca, dar si despre cei pe care i-a lasat sa-l jumuleasca de copaci seculari, sa-i soarba apele, sa-i ucida animalele sau sa-l impuste in vreme de razboi. Cu ochii la miile de sanziene inflorite pe coastele umbroase, uimita de sutele de copaci care sfideaza legile naturii, incapatanandu-se sa traiasca zeci de ani cu radacinile impletite pe margini de stanca, am pleca
