El este programator. Ea, doctorand in drept european. Locuiesc la Oxford si au cam tot ce le trebuie. Se vor intoarce insa in Romania. Nu pentru ca ar fi nevoiti, ci pentru ca simt ca pot face ceva acasa.
Dan si Beatrice au venit la Oxford cu burse. El, ca programator. Ea, ca masterand in dreptul Uniunii Europene. "Credeam ca putem trai oriunde. Ne-am inselat", spune Beatrice. Unde e bine, acolo e si patria, zicea o vorba latineasca. Ubi bene, ibi patria. Beatrice spune ca marea descoperire a acestor ani in Oxford a fost ca "ubi patria, ibi bene" (n.r. - Unde ti-e patria, acolo ti-e si bine). "A fost un soc. De la biblioteca facultatii, imensa, coplesitoare... gaseai acolo absolut orice ti-ai fi dorit ca informatie, pana la modul in care se invata si «asculta». Cel mai mare soc? Ajunsesem in sesiune, invatasem... mai bine zis «tocisem»... am ajuns in fata profesorului, gata sa-mi «recit» lectia, cand el m-a intrebat..: «Ai citit bibliografia... Bun... Ce crezi tu despre...» M-am blocat. Mi-am dat seama ca anii de facultate din Romania nu m-au ajutat atat de mult cat ar fi trebuit. Eram depasita!! Mi-a folosit ce am invatat in Romania, dar a trebuit sa-mi schimb stilul complet. Tocitul are rostul lui, dar tragedia este ca in Romania totul se opreste la tocit si nu se trece in faza a doua, a reflectiei critice asupra a ceea ce ai tocit. Am invatat din nou sa citesc, sa gandesc, sa ma exprim."
UN VIITOR STRALUCIT. Ca programator, Dan castiga aici mult mai mult decat ar castiga vreodata in Romania. Beatrice, la randul ei, ar putea avea o cariera fara mari probleme dupa terminarea doctoratului. Dar se intorc in tara. "Dupa doi ani de stat la Oxford am invatat sa pretuim tot ce este romanesc", spune Beatrice pe un ton cu totul altfel decat cel folosit pentru viata de masterand la Oxford. Vorbim despre mancare, comentam stirile din tara. Vrea sa stie cev
