Trecut-au cinsprezece ani (grande mortalis aevi spatium, spunea Tacit) de la mineriada din iunie 1990. Eliberarea lui Miron Cosma la 14 iunie 2005 a avut darul să amplifice indignarea faţă de incalificabilele acte de barbarie care s-au produs în 14-15 iunie 1990 la cererea expresă a puterii din acea vreme. Domnul Adrian Năstase şi-a manifestat de curând, în repetate rânduri, mirarea indignată că, după atâta vreme, se mai vorbeşte cu insistenţă despre acest eveniment şi că nu se discută în acest context despre alegerile din 20 mai 1990. Faptul că prima mineriadă a lui Miron Cosma stârneşte în continuare patimi este de înţeles: ea nu aparţine istoriei, ci este un eveniment de actualitate politică. Iar actualitatea politică se va menţine atâta vreme cât forţele care au determinat şi utilizat venirea minerilor în Capitală mai au încă un cuvânt de spus în viaţa politică a ţării. Orice ar spune corifeii PSD, întreaga mişcare a fost tipic bolşevică începând cu pregătirea ei propagandistică,"steagul verde legionar" arborat chipurile de forţele democratice, continuând cu dirijarea hoardelor de barbari aduse în Capitală spre sediile partidelor istorice, spre Universitate, spre redacţiile presei independente pentru a le distruge şi odată cu ele democraţia incipientă din ţara noastră; actualitatea unor evenimente istorice depinde de modul în care acestea se înscriu pe coordonate politice importante în prezent: la Roma în secolul I-II d.Cr., figura lui Alexandru Macedon stârnea mari controverse, deoarece tendinţele orientalizante manifestate de macedonean fuseseră adoptate de împăraţii ,răi" (Marcus Antonius, Caligula, Nero etc.), în timp ce tradiţionaliştii romani respingeau categoric încercările de deplasare spre Orient a centrului imperiului. Celebrul medievist francez Marc Bloch povesteşte că, în tinereţea lui, se discuta cu mare aprindere la Paris despre Revoluţia franc