Ultima zi de Viseu. Sfintii Petru si Pavel. Lumea se-mbraca in straie traditionale pe care noi le vedem doar la televizor si se-ndreapta catre biserici. Noi ne trezim amortiti, care dupa sprit, care dupa scris panâ la zorii zilei, si dam ordinul de imprastiere. Ce sarbatoare, nene? La munca...
Majoritatea sarim in masini si profitam din plin de ultima zi de documentare. Restantierii la scris raman in hotel, cu laptopurile conectate pe Zapp, si transmit corespondente la redactie. Hramuri de biserici, mesteri-exportatori de biserici, brigadieri mirati ca-i mai baga cineva in seama si ca munca nu le e batjocorita, garile Salva si Viseu, mina, turism, nimic pare a nu ne scapa.
Telefoanele suna-n draci, birocratia nu ne da pace nici macar aici. Noroc ca oamenii sunt amabili, excesiv de amabili chiar, si ce nu face hartia rezolva un telefon si-o vorba buna. "Ghidul" nostru din Borsa ma-ntreaba din cand in cand daca mai vorbeste mult singur. In subsidiar, imi sopteste sa-nchid telefonul. Dan si Cristi P. sunt la mina. Sun dupa ei intr-o dusmanie. Degeaba. "I-a dus pana la frontul de lucru", concluzioneaza insotitorul nostru si, brusc, mi-aduc aminte spusele directorului Mihali: "Du-i sa vada munca adevarata". Sa vada, sa vada, numai sa iasa odata intregi de-acolo.
Mancam la cantina exploatarii, apar intr-un final si "minerii" nostri, ne intalnim cu dl Munteanu de la Romsilva si, cu o Dacie 4X4, urcam pana-n creierii Muntilor Rodnei, in Rezervatia Naturala. Doamne, ce minunatie! La 1.700 de metri, un lac limpede desprins parca din povesti, inconjurati de rododendroni, numai caprele negre mai lipsesc. Filmam, fotografiem, facem o baie de aer curat. Imi vine sa urlu "esteeeeeeeeee"...
FOTOREPORTAJ - CLICK PE IMAGINE
INTALNIRE. Coboram catre o stana adevarata, unde ne asteapta proprietarul, consilierii de la Borsa si, surpriza placuta, o mai vech
