Tara Maramuresului nu e basm si nici poveste. Imagini rupte, inegale si inexacte, dar adunate intr-un puzzle perfect formeaza ceea ce inseamna astazi Maramures, acolo unde, si nu e legenda, daca ai fost o data, sigur mai revii.
Un prieten de-al meu ar spune despre Maramures ca este locul unde pana si caii sunt altfel. Mai sanatosi, mai vigurosi, mai de-ai locului. Fac parte din acelasi peisaj. Cadru dupa cadru. Un sir lung, neintrerupt curge intr-un ritm alert, care nu se rupe niciodata. Daca ajungi in Tara Maramuresului, nu e nevoie sa alegi o anumita destinatie, o anumita localitate. Oamenii sunt la fel peste tot. Cu portul, limba si obiceiurile lor. Cu viata lor de fiecare zi. Portile traditionale maramuresene si bisericile din lemn cu turle inalte te introduc lin in universul maramuresean. Inchizi ochii, pui degetul pe harta si pâaci ti-i drumuâ. "Cum ajungem la Ieud?" "Cel drum", ne arata un maramuresean cu fata brazdata de cute, dar rosu in obraz, indicandu-ne un drum la stanga.
BISERICUTA. Ajungem in Ieud la orele diminetii. Cand oamenii pleaca la sapa si la cosit cu familia sau cu vecinii. Care cu sapele, care cu secerile in spate. Cat e cald afara, sase luni pe an, oamenii muncesc la camp sau in gradini. Iernile sunt grele si lungi prin partile astea, "iar, daca nu lucri vara, iarna n-ai ce manca".
Ieud este una dintre cele mai vechi asezari din Maramures. Aici se afla cea mai veche biserica din tara, construita la 1364 de voievodul Balc, fiul lui Dragos Voda. Biserica a fost construita din lemn in stil maramuresean si este cunoscuta ca "Biserica din Deal". In podul bisericii s-a gasit cea mai veche scriere in limba romana, "Codicele de la Ieud", de catre preotul Artemiu Anderco in anul 1925, scrisa intre anii 1391 si 1392 de copistii de manuscrise de la vechea manastire cu hramul "Sfintii Trei Ierarhi". Singurul exemplar care s-a pastr
