Sint avocati, medici, profesori universitari, copii de oameni de afaceri prosperi sau chiar magistrati. Indeobste oameni cu bani. Insa o mica placere ascunsa, comuna tuturor, ii plaseaza intr-o categorie de care oricine s-ar rusina. Ei sint "hotii de lux ai Iasului". Nu sint insa gainari obisnuiti, si nu fura pentru ca nu au sau nu-si pot permite. Fura din pura placere. Nici unul nu recunoaste ca a furat, desi stie ca sufera de una dintre bolile fara leac: cleptomania. Pentru agentii de paza din supermarketurile iesene, cleptomanii sint insa simpli hoti. In fata lor, hotii, "de soi" sau nu, stau cu totii spasiti. Au cu totii justificari sofisticate, si nu de putine ori e vorba de cite o avocata cocheta, o doctorita eleganta sau o profesoara cu pretentii. Psihiatrii spun ca cleptomanii sint la fel ca si piromanii sau cei pasionati de jocuri de noroc. "Sint niste singuratici, si nu actioneaza niciodata in grup. De regula, pentru ei, obiectele furate nu au nici o importanta, maruntisuri fara valoare foarte mare. Conteaza insa senzatiile, emotiile care decurg din acest act. Furtul este secretul lor intim si cu care se simt bine. Si nu vor sa fie tratati sau sa renunte", spune Virginia Fortuna, medic primar psihiatru la Spitalul "Socola". "Nu ma pot abtine. Mina mi se duce parca singura. Il iau si-l bag pur si simplu in buzunar. La inceput ma faceam rosie toata la fata si simteam ca inima mi-o ia razna. Dupa aceea, mi-am facut un buzunar special. Nu am fost prinsa decit de doua ori si am platit de trei ori pretul", spune o profesoara de 45 de ani care se trateaza la "Socola", dar, oficial, de altceva. Ea stie foarte bine ca nu este bine sa furi, dar s-a trezit ca acest obicei a devenit o necesitate. "Fac asta cind sint deprimata, si usurarea pe care o simt dupa ce ies din magazin fara sa fiu prinsa imi alunga gindurile negre ce-mi trec prin cap", explica femeia, care fura