A fost obligată să renunţe de trei ori, dar, de fiecare dată, a găsit forţa interioară şi sprijinul celor apropiaţi pentru a o lua de la capăt. Sabina Goron este gravor în sticlă şi a reuşit să se adapteze cu succes regulilor economiei de piaţă, într-un capitalism "sălbatic" şi încă neconsolidat, aşa cum este cel din România.

În ţară mai sunt astăzi încă foarte mulţi gravori în sticlă proveniţi din centre cu tradiţie, precum Mediaş, Bistriţa, Turda, Târgu Mureş sau Gherla. Sunt gravori din vechea gardă, pentru că, în prezent, nu mai există şcoli care să pregătească alte generaţii. După 1989, cea mai mare parte dintre gravori au fost trecuţi în şomaj, în condiţiile în care fabricile la care lucrau, deşi rentabile, pentru că derulau contracte cu străinătatea, s-au reorganizat sau, în jocul intereselor unora, au fost falimentate.

Parte dintre aceşti meseriaşi au fost "recuperaţi" de micile ateliere care au început să apară în ţară, cu mai mult sau mai puţin succes, iar o altă parte au găsit locuri de muncă în Italia sau Germania, unde această meserie este căutată. Cei mai mulţi, însă, nu şi-au mai găsit locuri de muncă în vechea meserie şi atunci s-au reprofilat. O dată cu ei a început încet, dar în mod ireversibil, să dispară o meserie profitabilă.

Obiecte de mare fineţe artistică

Pentru Sabina Goron, începuturile în această meserie – artă şi afacere, în acelaşi timp – datează din 1978. A lucrat şapte ani la Fabrica de sticlă din Gherla, gravor în sticlă şi creator de modele. A abandonat-o însă pentru altele, aparent mai convenabile şi mai puţin stresante. În 1992 s-a reîntors la "prima dragoste", în condiţiile în care Ministerul Sporturilor se arăta interesat de realizarea unor cupe pentru competiţiile sportive. Timp de şase ani a avut în derulare contracte cu opt federaţii sportive din România. În prezent este singurul gravor manual din jude