Cooperativele din mediul rural detin cel mai mare si mai important portofoliu de active (cladiri si terenuri) din economia romaneasca, asa ca in sistem se desfasoara afacerea momentului. Pentru ca pana acum din Romania s-a furat ceea ce s-a putut, acesta este, probabil, ultimul mare jaf din averea Statului.
Va prezentam radiografia halucinanta a Cooperatiei maramuresene, sistem aliniat rapid la tendinta generala, dupa mai multi ani de „vegetat" in colbul rural.
Din cauza deplorabilei strategii economice din Romania post-decembrista si a modului de instrainare a patrimoniului de Stat, „Afacerea Cooperatia" este ultimul mare jaf pe care trebuie (?) sa-l suportam.
Debutul actiunii se incadreaza calendaristic la inceputul acestui an, o data cu aparitia Legii de organizare a Cooperativelor de consum (lege care a adus cateva modificari unui normativ care data din 1996, in sensul ca a dat frau liber "imaginatiei" celor care se pregateau sa intre in posesia imensului patrimoniu disponibil).
Tactica
Cei care au tras foloasele aparitiei Legii de reorganizare a Cooperatiei au fost potentati din interiorul sistemului si apropiati ai acestora. Pentru implinirea „dezideratului", a fost suficienta tinerea „la secret" a posibilitatilor conferite de lege (respectiv, cumpararea activelor Cooperatiei).
Perdanti au fost taranii, acesti amarati „vinovati" de faptul ca nu citesc Monitorul Oficial inainte de a merge la coasa si ca se-ncred prea mult in „domnii" ce-i conduc.
Povestea incepe cu decizia regimului comunist din Romania ca in sate, centre de comune si chiar in orase sa se constituie un lant de cooperative de consum prin contributia „oamenilor muncii" (in principal, a taranilor).
