Dupa 1998, politica liberala de vize promovata de coalitia guvernamentala SPD-Die Grunen (social-democrati/verzi) a dus la cresterea masiva a cererilor de vize in tarile fostului bloc comunist. Hotararea Volmer-Fischer din 3 martie 2000 ("in dubio pro libertate") a inlesnit colaborarea est-vest a gruparilor criminale. Introdusi prin "ecluza" in spatiul Schengen, via Germania, zeci de mii de asa-zisi turisti din Europa de Est erau obligati sa lucreze in conditii de sclavagism modern. Cu pasapoartele de cele mai multe ori confiscate de traficantii de persoane, imigrantii fara protectie legala in tarile-"gazda" constituie (si astazi) o mana de lucru ieftina si docila in profitul marilor concerne occidentale, inca ne-"delocalizate". Instrument ideal de "calatorii fara griji" - potrivit unei firme dubioase de "productie si distribuire" promovata in 2001 de ministerele de Interne si Externe germane -, carnetele de calatorie au inlocuit invitatiile, declaratiile de bonitate si alte probe cerute ulterior turistilor de catre reprezentantele consulare. Inca de la mijlocul anilor '90, ADAC-ul german a recunoscut asa-numitele Carnete de Touriste (CdT). La cateva luni de la promulgarea faimoasei hotarari Volmer-Fischer, cererile de vize au crescut in tarile din Europa de Est cu 13% fata de 1999. Daca o serie de ambasadori si inalti functionari de la reprezentantele germane de la Kiev, Moscova si Tirana au fost audiati de Comisia Parlamentara de Control, despre situatia functionarilor din Bucuresti nu s-a auzit aproape nimic. Din cauza avalansei de petitionari este imposibil "sa separi graul de neghina" Pe 16 iunie 2000, sub semnatura ambasadorului Schilling Ambasada germana din Bucuresti adreseaza patru pagini ("numai" prin mail) referatului de vize 514 de la ministerul de Externe, Berlin. Referindu-se la "Procedura de vize - Situatia actuala; Carnet de turist", cei doi autori