FAST FOOD De la statutul de banale prajiturele, madlenele au urcat rapid pana la cel de vedeta. Cateva randuri, foarte bine scrise, ce-i drept, au fost necesare pentru ca tuturor sa le fie familiare.
Chiar daca n-ai mancat niciodata o madlena, macar ai citit despre ea. Marcel Proust si capodopera sa "In cautarea timpului pierdut" au facut posibil acest lucru. Amintirile de demult sunt trezite la viata de aroma si de gustul unei bucatele de madlena inmuiata in ceai. Calatoria spre copilarie porneste de la gustul si de la aroma decoctului de iasomie preparat de matusa sa, continua cu imaginea casei verzi unde se afla camera ei, cu trandafirii ce s-au catarat nestavilit pe pavilionul din curte, construit special pentru parintii lui.
Numele acestei prajiturele este la fel de celebru, caci porneste de la versiunea franceza a numelui Mariei Magdalena (una dintre persoanele care au crezut cu putere in misiunea lui Iisus Hristos si careia, de altfel, Iisus i s-a aratat pentru prima data dupa Inviere). Exista doua mari legende care incearca sa explice cine si cum a inventat madlenele. Oricat ar fi de diferite insa, au un punct comun. Ambele situeaza geografic locul lor de nastere, in micul orasel francez Commercy, din regiunea Lorena.
Prima legenda spune ca, in secolul al XVIII-lea, maicutele de la Manastirea Maria Magdalena obisnuiau sa prepare in mod curent astfel de prajiturele. In timpul Revolutiei Franceze, multe dintre manastiri au fost inchise, printre ele aflandu-se si cea din Commercy. In aceasta situatie, maicutele au fost nevoite sa vanda reteta patiserilor din oras. Madlenele incep sa se vanda in cutii ovale, devenind in scurt timp una dintre specialitatile oraselului.
Cea de-a doua legenda are ca punct de plecare tot oraselul Commercy si tot secolul al XVIII-lea, numai ca de aceasta data o fata pe nume Madeleine va pregati niste prajiturel
