Teleconferinta cu prefectii de luni mi-a adus aminte de sarcinile de partid transmise de Ceausescu primilor secretari de la judete. Raportarea incepea cu "imi permiteti sa raportez, mult stimate...", dupa care urma o insiruire de cifre pentru a scoate in evidenta daruirea cadrelor pentru traducerea in viata a indicatiilor pretioase primite de la conducerea superioara de partid.
Dupa care urma un nou "sa ne traiti, tovarase secretar general!", insotit de angajamentul "de a face totul" asa cum s-a cerut. Am avut ocazia sa-l vad pe premierul Tariceanu intr-o ipostaza deloc placuta pentru un observator atent.
Prefectii, carora li se ceruse sa spuna ce prapad au facut inundatiile, au avut grija mai intai de formula de adresare pentru ca nu cumva sa incalce un protocol copiat dupa tipicul cancelariei fostului Comitet Central al PCR.
Formula "imi permiteti sa raportez, domule prim-ministru!", folosita de toti prefectii, denota dorinta de linguseala fata de un lider de guvern confruntat cu o catastrofa naturala de proportii.
In conditiile in care judete intregi sunt practic inecate, populatia fiind nevoita sa-si paraseasca gospodariile, am putut sa constat cum reprezentantii Guvernului in teritoriu apreciau ca situatia este sub control, cu toate ca apa scapata din lacuri era la grinda caselor, exprimandu-si totodata angajamentul ca se pot descurca fara ajutor de la centru.
In cel mai rau caz a existat si o cerere privind achizitionarea catorva barci pneumatice pentru interventii speciale. In rest, nimic. De parca se revarsase un helesteu plin cu peste, pentru prinderea carasilor si crapilor fiind nevoie de barcute cu lopeti. Premierul nu parea deranjat de politetea exagerata a prefectilor.
Dimpotriva, se simtea in largul lui, stiind probabil ca este in direct cu tara prin intermediul televizorului. Un pri