De astă dată nu vom mai pleca de la o carte sau două, ci de la sute de cărţi, multe şi variate, de la toate cărţile unei edituri.
Cine n-a visat (în ultimul deceniu şi jumătate, de cînd libertatea tiparului s-a instalat cu adevărat) la o editură în care cărţile să fie publicate doar după valoarea lor, nu după criterii economice? O editură la care să conteze exclusiv caratele intelectuale ale manuscrisului, nu şi valoarea economică a viitoarei cărţi? Mulţi am visat-o, pentru că visul a rămas deocamdată la stadiul de vis.
La capitolul sensibil al cărţii, se pare că un blestem tenace apasă cultura română: după ce, timp de peste 40 de ani, autorul a trăit sub teroarea interdicţiei politice (mai strictă şi mai absurdă decît în oricare altă ţară comunistă europeană, cu excepţia Albaniei), iată că libertatea obţinută de pe o zi pe alta s-a văzut grevată din prima clipă de apariţia unui ,criteriu economic", despre care majoritatea oamenilor de cultură nici nu ştiau ce înseamnă. Consecinţa: au invadat la început piaţa scrieri de trei parale, concepute într-o limbă română cu totul aproximativă, în timp ce altele, de reală valoare, n-au mai avut unde să fie publicate ori s-au refugiat în edituri anonime şi efemere. Visul compensatoriu a devenit astfel recurent, obsesiv şi inevitabil, probabil pentru a contracara coşmarul zilnic: ce-ar fi să existe o editură specializată exclusiv în cărţi bune - şi asta în dispreţul tuturor regulilor financiare, de multe ori absurde, mereu restrictive, ca şi răposata Cenzură însăşi.
Visul - rămas global la stadiul de vis - încearcă totuşi vagi întrupări. Nu multă lume ar putea oferi, de exemplu, detalii despre Editura Universităţii din Bucureşti, ca şi despre cele ale Universităţilor din Iaşi ori Cluj. Şi totuşi EUB există - cu o existenţă hiper-discretă, aproape anonimă - dar cu o listă a titluril
