Catalogul unui Salon parizian de dinainte de al doilea razboi mondial reproduce mai bine de o mie din tablourile expuse, circa o suta din acestea fiind nuduri.
Nu masculine, bineinteles, intrucat barbati in tot naturalul alcatuirii lor n-o sa vedem decat in galeriile de arta gay, ci nuduri feminine. Care intinse pe nisip, pe divan, pe covor, care la soare, la umbra, la munte, la ses, la deal, la vale, care rasfatandu-se in pozitii de santan inaintea pictorului, care inchipuindu-se eroine in scene bucolice si istorice. Doar cateva panze se cheama simplu si explicit "Nud". E uimitor cate ocoluri fac artistii, ca sa nu spuna in numele lucrarilor lor ceea ce e limpede pentru toata lumea si anume ca barbatilor tare le mai place sa contemple goliciuni. Atat de ipocrite sunt titlurile, incat citindu-le, fara a avea si imaginea, ai putea crede ca ai nimerit la o sindrofie lirica pentru castrati si inocenti. Un tablou botezat "Malul fericit" reprezinta o cuconita mai coapta abia iesind din rau. Dar de ce e fericit malul, n-as sti sa spun. Daca e vorba de fericire, atunci si copacul din spatele doamnei ar avea motive sa fie, si cerul, si nisipul. Nu mai vorbesc de prosopul cu care aceasta isi acopera neglijent sexul. Multe tablouri se numesc "Dansatoare", titlu care pare potrivit, numai ca strip-tease-ul se practica legal dupa razboi. Oricum, faptul ca o dansatoare isi face de lucru complet goala intriga mai putin decat faptul ca o pictura, cu o blonda lasciva, ce-si odihneste bratele albe pe spatarul canapelei, e botezata "Eterna crucificata". Iti trebuie multa stapanire de sine si tot atata bigotism religios, ca sa vezi o rastignire, acolo unde orice barbat intreg la minte si verde la trup vede o ademenire. Intr-o "Pastorala" cu multe personaje, o duduie bogat daruita de Dumnezeu cu toate celea umbla cu un ulcior cu apa printre niste zdrahoni de paznici la stana. Trebu