Altadata, feciorii nu concepeau sa iasa la hora fara sa poarte pe cap un clop impodobit cu o pana de paun. Afacerea crescatorilor de pauni mergea bine in zona Salvei. Astazi, sepcile au inlocuit clopurile, iar penele de paun au ajuns ornamente de pus in vaza. Altadata, feciorii nu concepeau sa iasa la hora fara sa poarte pe cap un clop impodobit cu o pana de paun. Crescatorii de pauni erau necesari si afacerea le mergea bine in zona Salvei, Bistrita-Nasaud. Astazi, sepcile au inlocuit clopurile. Iar penele de paun au ajuns ornamente de pus in vaza. Mos Ilie Ceuca e cunoscut in toate satele dimprejurul Salvei drept unul dintre putinii crescatori de pauni.
Poarta de fier forjat si tractorul din curte arata ca stapanul e un om gospodar si cu bani. La intrare e o troita, iar pe casa - o cruce. "Aici nu exista casa n-aiba cruce. Si la cofetarie si la toate cele se pune, atunci cand ii gata construita, ca doar esti crestin adevarat", ne explica mos Ceuca. La cei 81 de ani ai lui, nu mai are energie sa lucreze la camp, dar "imbla cu tractorul in toate partile", vinde cirese (anul asta a luat pe ele vreo 14 milioane) si creste patru pauni. De meseria lui, cojocaria, s-a lasat nu din cauza batranetii, ci din lipsa de cerere pe piata.
COJOCARIA. Mos Ceuca a muncit toata viata lui acasa. Din 1940, ca particular, iar dupa 1966, in cooperativa. El si sotia lui, care s-a dus de vreo sase ani, au lucrat cu mainile tot ce-i trebuie unui om ca sa se-mbrace. "Numai incaltaminte si basmale la fete n-am facut; in rest, de toate: si cojoace, si pieptare de barbati si de femei, imbracate cu piele, si palarii cu pauni." Veneau amatorii de haine populare tocmai din Polonia; cumparau cojoace si dadeau in schimb aur. Vremurile acelea bune s-au dus; "cojoacele nu se mai trec". Acum, peretii atelierului s-au scorojit; icoanele cu Maica Domnului si pruncul Iisus de pe pereti si-
