Sint sanse minime sa punem in lucru oarecari nuantari, in comentarea stagiunii filmice 2004-2005. Oricum am aborda-o, cadem in cel mai compromis schematism: bilantul se imparte maniheist in (putin) alb si (mult) negru. Totul pare sa asculte de o dihotomie vetusta: metaforicul „alb“ – atit cit a existat – tine exclusiv de citeva initiative si firme private (care reusesc sa subziste si sa mearga impotriva curentului), iar „negrul“ stigmatizeaza tot ce purcede de la sistemul institutional etatisto-partinic nereformat, sub patronajul – v-am avertizat asupra schemei! – fostilor activisti de rangul unu, doi si trei ai PCR, in functii doar rebotezate dupa 1989 (sa-i numim pe primii trei, fiindca un bilant critic fara concretizari nu-si afla rostul, fiindca ne obliga la acest gest nu apartenenta lor politica, ci coincidenta cu mediocratia mafiota decisa sa nu cedeze terenul, in fine, fiindca e cazul sa se vada din capul locului cu cine am defilat in stagiunea acum incheiata, ca si in cea precedenta si de cind ne stim): Mihnea Gheorghiu, Sergiu Nicolaescu, Decebal Mitulescu.
- TIFF si IFIF, departe de Bucurestiul inlantuit
Singurele zone in care putem spune in enclava noastra E pur si muove apropo de reforma, ba chiar ca am iesit din tunelul tranzitiei, sint festivalurile internationale organizate in tara si repertoriul de filme straine. In aceste privinte, s-au si produs in stagiunea trecuta unicele evenimente notabile cu mutatii pozitive. Caracatita troicii mediocro-cripto-peceriste a pierdut defintiv sansa de-a prinde in tentaculele ei vorace nu doar TIFF-ul de la Cluj, trecut de-a patra editie, dar si noul IFIF (International Festival of the Independent Film) de la Sfintu Gheorghe-Delta, care si-a tinut prima editie si e pe ultimii metri ai pregatirii, pentru luna viitoare, a celei de-a doua. Echipele conduse de tinarul regizor Tudor Giurgiu si tinarul
