Ce inseamna criticul de teatru in ochii unui producator?
De-a lungul timpului, de 12 ani, de cind organizez festivalul de la Sibiu, si inainte, cind participam la concursuri (acum 20 de ani, la Gala Tinarului Actor), mereu m-am intilnit cu ceea ce inseamna fenomenul criticii. Calatorind foarte mult (am fost in vreo 87 de tari, la festivaluri, intilniri, seminarii), peste tot m-am confruntat cu critica, nu numai de teatru, ci in general, a evenimentului cultural. Peste tot, critica are – sau ar trebui sa aiba – un rol foarte important. Criticul este mediatorul dintre creator si producator, pe de o parte, si public, pe de alta parte. Cel care spune ca nu are nevoie de critica greseste fundamental, fiindca un critic are si functia unui formator, si pe cea a unei oglinzi pentru artist si pentru producator. E nevoie de impunerea unor valori si de identificarea unor reguli pe care, vrind-nevrind, creativitatea trebuie sa le respecte.
Care credeti ca e „mecanismul de functionare“ a criticii, in Romania, pe de o parte, intr-o lume „ideala“, pe de alta?
Stiu ca, din pacate, in acest moment, critica din Romania e foarte divizata, exista „gasti“, interese de multe ori meschine care pun piedici sustinerii unei politici culturale pe termen mediu sau lung. Ceea ce ne e noua necesar e o elita care sa medieze si ce face Liviu Ciulei, si ce face Maniutiu, si ce face Radu Nica. Critica are si menirea de a arata punctele slabe ale unei estetici regizorale, ale unei politici repertoriale sau de promovare a spectacolului, dar trebuie sa gaseasca si formula prin care sa apere, sa stimuleze creatia, sa inteleaga momentele de degringolada, de slabiciune prin care poate trece un creator.
Cred ca e important ca, in aceasta clipa, criticul sa nu fie intr-o zona detasata, ci intr-una implicata in creatie.
Criticii nostri ar trebui sa poata lua parte la rep
