Istoricul Marius Oprea are o tenacitate neobisnuita pentru vremurile pe care le traim. Indiferent de regim, indiferent de cine este la putere, Marius Oprea isi asuma proiectele fara sa ia in seama posibilele consecinte. El incearca sa zdruncine perenitatea Securitatii, face gesturi de asanare morala, gesturi atit de rare intr-o lume unde e preferabil sa fii conformist si oportunist. Circula deja o butada, ca Marius Oprea a facut, singur, mai mult decit o intreaga institutie, CNSAS. Lupta lui pentru deconspirarea Securitatii i-a adus doua procese, pe care le-a cistigat, unul cu Ristea Priboi, altul cu Marian Ureche. Acum, el vrea sa-i dea in judecata pentru denunt calomnios.
Imi aduc aminte tensiunea in care si-a lansat, in noiembrie 2002, la Tirgul de Carte Gaudeamus, volumul Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov, aparut la Editura Polirom, scris impreuna cu Stejarel Olaru. Era vremea cind PSD se instalase la putere, cind Ristea Priboi, parlamentar PSD, nega orice implicare in anchetarea manifestantilor anticeausisti de la Brasov. Marius Oprea adusese la lansare mai multi martori ai evenimentelor de la Brasov, oameni terorizati de Securitate, anchetati cu brutalitate, scosi din serviciu si imprastiati in toata tara. Stiu ca acea carte, Ziua care nu se uita, n-a cazut bine oficialilor de atunci care doreau ca istoria recenta a Securitatii sa fie ocultata. Premierul de atunci, Adrian Nastase, se manifestase intr-un mod badaran si brutal fata de cei care cercetau arhivele, spunindu-le ca „ling dosare“. In zone obscure sau mai vizibile ale intelectualitatii romanesti, in presa, patrundea insidios o idee periculoasa, ca trecutul nu mai intereseaza, ca Romania nu mai are nevoie sa stie cine i-au fost tortionarii, ca discutia trebuie rapid incheiata, ca sint alte prioritati.
Numai ca Marius Oprea, incapatinat in cautarea adevarului, n-a
