- Diverse - nr. 132 / 7 Iulie, 2005 O anumita monitorizare si influentare a preturilor se constata _ si functioneaza _ in toate tarile cu o economie stabila, spre deosebire de ceea ce se intampla in Romania. In ani climatici de exceptie, cum au fost in ultima vreme, cu recolte neasteptate nici de specialisti, ne trezim inecati in abundenta de recolta. Adica, productia devine mai mare decat consumul sau, daca vreti, oferta depaseste cererea. Daca la toate acestea adaugam si influenta "nefasta" a importurilor de produse agricole _ importuri devenite libere pe plan european _ putem sa intelegem de ce taranul sau micul fermier roman, in loc sa prospere, ajunge la sapa de lemn. Nu-si poate vinde produsele la un pret care sa-i restituie cheltuielile si care, pe deasupra, sa-i asigure, firesc, un profit _ ca asa-i dupa legile economiei de piata. Adica, asa ar trebui sa fie si in Romania. Dar iata ca nu e! Au si alte state greutati enorme in agricultura lor, se zbat cu supraproductia, cu cheltuielile, cu acerba concurenta, dar mai au si manageri dati naibii, invatati cu toate chichitele pietei externe. Si reusesc. La noi, ca sa vorbim sincer, lipseste totul, doar pamantul asta, care veacuri la rand ne-a rabdat, continua sa dea recolte uneori de speriat. Si ce face taranul cu aceasta recolta care a inghitit bani si multa sudoare? La 15 ani dupa Revolutia din 1989, inca se mai cauta poarta romaneasca spre…Eden. Pana mai ieri, cand, iata, ministrul Gheorghe Flutur are indrazneala sa propuna modificarea Legii pietelor. Dupa cea veche, samsarul de "bucate" vine la poarta amaratului caruia ii gem cosarele de grane si-I zice: "Iti iau graul, orzul, secara, porumbul, gaina, porcul, vitelul, te iau si pe tine, nenorocitule, dar pe pretul…cutare. Gandeste-te! Ma gasesti, peste un ceas, la carciuma". Deci, ce se intampla? Preturile sunt stabilite din "oras", la valori convenabile mo