Nu se poate spune ca televiziunile din Romania ar neglija problematica istorica. Exista astazi emisiuni intregi consacrate reflectarii trecutului si dezbaterii chestiunilor lui controversate. Doua dintre ele – anume cea incredintata lui Neagu Djuvara si, respectiv, cea moderata de Ion Calafeteanu – ruleaza saptaminal, in functie de tema abordata, multe dintre numele active astazi in cimpul istoriografiei noastre. De fapt, s-ar cuveni sa precizez ca este vorba mai degraba de numele active in Bucuresti, fiindca, din acest punct de vedere, ceea ce se reflecta in perimetrul micului ecran este o lume de specialisti cantonata in institutiile din Capitala. Nu este, prin urmare, de mirare ca, dupa o vreme, aerul de familie devine dominant si cei invitati intr-o zi de Neagu Djuvara se pot regasi intr-o alta la masa lui Ion Calafeteanu.
- Centrul e centru si pentru ca el concentreaza, genereaza si disemineaza valorile – ale existentei, ale cunoasterii, ale actiunii
Dualitatea centru-periferie nu e doar schema unei spatialitati simplificate la maximum. Ea nu da seama doar de o distributie a elementelor in doua zone ce-si stau fata in fata, ci de mai mult: intii, de o geneza a lor, geneza aproape simultana, spun aproape, deoarece intre nasterea centrului si a periferiei exista intotdeauna un mic decalaj, o mica intirziere, o diferanta, i-ar spune Derrida: centrul e mai intii centru fata de sine insusi si abia pe urma fata de periferie, care-i este secunda si exterioara. Din aceasta secundaritate temporala, ori doar logica, ia nastere apoi si denivelarea axiologica intre cele doua: centru e centru si pentru ca el concentreaza, genereaza si disemineaza valorile – ale existentei, ale cunoasterii, ale actiunii etc.
Periferia este, din punct de vedere valoric, un centru deficitar: obligata mereu sa vina dupa, ea nu este exterioara centrului decit in
