Uneori, prin peregrinarile mele prin cluburile de te miri unde, ma simt ca un adevarat paparazzo. Fara sa fiu inarmata cu vreun "tun" (vedeti, cunosc si "termeni de specialitate...). Ma strecor in localul ales in ziua de luni, cer meniul (cel mai important instrument in cazul realizarii acestei rubrici) si imi iau de fiecare data cate o brosura, un fluturas, ceva pe care sa notez discret, prefacandu-ma ca smangalesc ce-mi vine prin minte, ce vad in dreapta, in stanga, in meniu, la masa vecina sau prin nota de plata.

Nici astazi lucrurile nu au stat altfel, cand am vizitat (tot undercover) localul "3 in 1" White Horse. De ce 3 in 1? Pai hai s-o luam babeste, cu numarat pe degete: 1 - locatia din zona Dorobanti cuprinde un restaurant. 2 - acum, vara, are si terasa. Al treilea element este clubul, barul, cum vreti sa-i ziceti. M-a amuzat teribil faptul ca, la intrare, zacea de caldura cat era de lat un ditamai catelul (aducea foarte tare cu un Husky). Imi aduc aminte ca, in urma cu cativa ani, atunci cand se deschisese un club in voga la vremea aceea (este vorba despre Terminus), tot un animal pazea intrarea si acolo. E drept, ceva mai botos, cracanat pe asfaltul din fatt localului. Mi-am zis: "ia uite, au si astia mascota lor". Catelul m-a lasat sa intru (ar fi fost chiar culmea, mai ales ca la ora la care am fost eu locul chiar avea nevoie de clienti), asa ca mi-am luat brosurica pe care sa-mi notez impresiile, m-am asezat la masa si am asteptat meniul. Si am asteptat, am asteptat, pana cand domnisoara de la bar mi-a spus ca imi aduce ea meniul, dar e cazul sa ma deplasez pana la ea pentru a face comanda.

Intre timp, m-am uitat pe sus, pe jos, am fost la toaleta (curata), iar dupa vreo 10 minute am avut revelatia: "Am mai fost aici!".

Totul este din lemn, incepand cu barul si terminand cu scaunele si banchetele. Si, ca deja vu-ul sa