- Social - nr. 133 / 8 Iulie, 2005 In urma cu aproximativ o luna de zile, gazduiam in paginile ziarului opiniile a doi targumureseni, ingineri de profesie, preocupati de introducerea abonamentului la consumul de gaz metan pentru nevoile casnice. Amandoi s-au pronuntat pentru existenta unui abonament, justificarea acestuia derivand atat din practica europeana, cat si din acordurile convenite cu U.E., dar mai ales din realitatea activitatii economice. In fapt, orice societate are cheltuieli planificate si neplanificate, ori, in cazul retelelor de gaz metan, al prepararii si distributiei gazului, cheltuielile sunt mult mai mari ca in alte domenii, de aici si nevoia unor surse de finantare care, pe cat posibil, sa asigure o finantare ritmica intregul an, fara variatii mari ale costurilor. Tot atat de adevarat este ca fiecare consumator vrea sa plateasca doar atat cat consuma, daca ne raportam la serviciul de utilitate, optica nu deosebit de agreata de cei din sistemul gazelor naturale, care au la randu-le dreptate, cand sustin ca distributia si serviciile pentru populatie, ca si pentru consumatorii industriali, necesita eforturi investitionale, intretinere si exploatare. Asa se poate explica, intre altele, iesirea in public a ministrului Economiei, Codrut Seres, care a anuntat ca se are in vedere, din toamna, in urma unor discutii cu toti partenerii sociali, dar si prin consultarea populatiei, reintroducerea abonamentelor la gazele naturale, abonamente care au functionat doar in luna aprilie a.c., dupa care, la presiunea sindicalistilor, a populatiei, s-a renuntat la acest mod de tarifare. Cu sau fara abonament, consumatorul casnic plateste oricum un pret destul de piperat, care, insa, este departe de cel practicat in tarile U.E. Ori, daca dorim integrarea in comunitatea europeana, atunci trebuie sa aliniem nu doar legislatia, ci si serviciile la nivelul pract