Editia de Dobrogea a cotidianului "Romania libera" a publicat, cu mai mult timp in urma, o ancheta care a avut ca subiect asezamantul "Casa Soarelui", patronat de fundatia engleza "Ajutati copiii Romaniei!". Din nefericire, nici pana la aceasta data nu s-a gasit o solutie prin care activitatea asezamantului sa poata continua. Din Legea spitalelor a fost omisa (cu sau fara stiinta?!) posibilitatea finantarii activitatilor din unitatile care acorda asistenta paleativa bolnavilor incurabil, asa cum sunt copiii care au beneficiat de ingrijiri la Casa Soarelui. Demersurile intreprinse, pana acum, de conducerea fundatiei engleze s-au lovit de indiferenta sau inconstienta autoritatilor romane. "Cum ar fi daca ati fi parintele unui copil, iar medicul v-ar spune ca este seropozitiv?! Unde v-ati duce?! Cu cine ati vorbi?! Daca ar sti ca aveti astfel de probleme, rudele, prietenii, vecinii v-ar mai vorbi?!". Acestea au fost cuvintele cu care Christine Kirke, presedintele Fundatiei "Ajutati copiii Romaniei!", a initiat un monolog despre ce inseamna "Casa Soarelui" pentru copiii bolnavi de cancer sau infectati SIDA si parintii lor. Asezamantul a fost inaugurat in 2002, iar autoritatile locale, inclusiv un secretar de stat din Ministerul Sanatatii, au apreciat efortul englezilor de a face ceva pentru copiii din Romania. Mai mult chiar, "Casa Soarelui" a fost inclusa in programul vizitelor oficiale ale diferitelor personalitatati pentru a oferi o mostra de preocupare pentru soarta copiilor condamnati la moarte. Daca ar fi existat, intr-adevar, interes pentru ceea ce a vrut sa realizeze fundatia engleza, cu sprijinul Politiei Metropolitane londoneze, lucrurile ar fi stat, acum, cu totul altfel. Aproape de fiecare data cand strainii se straduiesc sa faca ceva, indiferent de domeniu, romanii reusesc sa-si dea cu stangul in dreptul pentru a transforma proiectele in... nimic. Minister