Premierul Adrian Nastase a vrut anticipate, dar nu l-a lasat presedintele Ion Iliescu. Premierul Calin Popescu Tariceanu n-a vrut anticipate, dar l-a impins presedintele Traian Basescu sa vrea. Politica in Romania semiprezidentiala ramane apanajul Cotrocenilor.

Pohta ce-a pohtit noul sef al statului, inca din prima luna de mandat, s-a implinit. Reforma Justitiei fu pretextul si nu cauza demisiei Cabinetului. Un pretext nobil, demn de o cauza pe masura.

Presupuneam, acum vreo trei luni, ca pachetul de legi ale proprietatii si Justitiei ar putea fi transformat in altarul pe care sa fie sacrificate, intr-un ritual spectaculos, oile guvernamentale. Acum, decizia Curtii Constitutionale a fost echivalata cu o ghilotina care reteaza tarsairea Romaniei spre usa UE.

Premierul Tariceanu pare sa n-aiba insa noroc in momentele sale de glorie caznita. Anuntul de ieri dupa-amiaza a impartit audienta TV cu exploziile in lant de la Londra.

La fel a patit-o si pe 25 aprilie, la semnarea Tratatului de aderare la UE, cand nici n-a terminat bine sa se laude, ca au navalit puhoaiele in Banat, iar rapitorii din Irak au mai difuzat un episod video cu ostaticii romani.

Pe langa concurenta televizata, gestul de curaj politic al sefului executivului a fost subminat si de neputinta de a lua, din proprie initiativa, o decizie mareata. Dupa ce, coborat miercuri seara de la 10.

000 de metri pe pamant romanesc, declarase, detasat, ca nu-i mare scofala sentinta Curtii Constitutionale, ieri dimineata imprumutase deja de la Traian Basescu nu doar ideile fixe, dar si cuvintele pentru a justifica nevoia urgenta de anticipate. Inconsecventa a incetat insa a mai fi un defect pentru politicienii romani.

A dovedit-o cu prisosinta chiar seful statului, care nu mai are nici o jena in a sustine, in interval de 48 de ore, c