„Daca jurnalistilor nu li se poate garanta confidentialitatea informatiei, ei nu-si pot desfasura activitatea si, in acest caz, nu se mai poate vorbi de presa.“
Declaratia nu e luata din vreun dosar prafuit al disidentei anticomuniste si nici nu apartine vreunui reprezentant al societatii civile din regimurile (semi)dictatoriale pre-portocalii, revoltat de nedreptatile sau abuzurile care se fac la adresa ziaristilor. Ea vine taman din Statele Unite, adica din statul cu sistemul politic creditat drept cel mai democratic din lume.
Si apartine jurnalistei Judith Miller de la prestigiosul cotidian „New York Times“. Replica data de jurnalista americana in timpul procesului intentat ei pentru refuzul de a nu-si dezvalui sursele intr-un caz care implica si agenti CIA reia dezbaterea privind confidentialitatea informatiilor, drepturile si obligatiile jurnalistilor si rostul codurilor deontologice.
Decizia justitiei americane de a o condamna pe Judith Miller la patru luni de inchisoare doar pentru ca s-a incapatinat sa respecte principiile profesionale ale breslei este inca un semn ca functionarea sistemului politic american se abate tot mai mult de la idealurile ei fondatoare.
Principiul confidentialitatii are, prin caracterul „esoteric“ implicit de gestionare a informatiilor, dar si prin implicatiile de natura politica, sociala, profesionala sau morala pe care le presupune, un caracter special. Tocmai de aceea, dezbaterile pe marginea lui au nascut pina in prezent o bogata literatura de specialitate.
Secretul profesional reprezinta piatra unghiulara a oricarei profesii din categoria celor care lucreaza cu informatii. Indiferent ca e vorba de jurnalisti, psihologi sau sociologi, criminalisti sau experti ai serviciilor de informatii. Dar si de juristi.
Din acest motiv, dincolo de discutiile legate de relat
