La 3 iulie au avut loc alegeri în Albania, iar rivalii majori sînt aceiaşi: Partidul Socialist, condus de actualul prim-ministru Fatos Nano, şi Partidul Democrat, condus de fostul preşedinte din perioada 1992-1997, Sali Berisha. Viaţa (politică) este extrem de polarizată între cei doi actori. Casele de pariuri oferă şanse egale pentru ambele partide (nu e o figură de stil, în Albania oamenii pariază pe rezultatul alegerilor - pe lîngă bingo, care a luat locul jocurilor piramidale). Teoretic, PS este de stînga, în programul electoral avînd ca prim obiectiv protecţia socială. Însă, din 1997, de cînd au preluat puterea, sub intensa presiune internaţională, socialiştii au făcut o serie de reforme liberale. La fel de teoretic, PD-ul este de dreapta, însă în problema restituirii proprietăţii naţionalizate de comunişti (o problemă extrem de presantă aici, cu implicaţii foarte mari în agricultură şi turism), democraţii sînt mai la stînga decît socialiştii. De fapt, cei doi mari rivali şi lideri de partide - Berisha şi Nano - sînt doi foşti nomenclaturişti (să aşteptăm un "Măi Adriane" albanez?) care îşi conduc partidele cu mînă forte şi ar face orice să cîştige puterea. Fiind o republică parlamentară, şi mandatul actualului preşedinte fiind abia la început, miza pentru cei doi este funcţia de prim-ministru, ales de Parlament cu o majoritate simplă. În campania electorală, cea mai mare parte a presei a fost imparţială, acordînd ample spaţii pentru dezbatere actorilor politici. Dar o monitorizare recentă sesizează o anumită favorizare a partidului de guvernămînt pe canalele publice de radio şi TV. De asemenea, se menţionează o serie de presiuni la care au fost supuse mediile de informare din partea candidaţilor şi a grupurilor lor de interese, care, însă, nu au afectat relatările acestora. Cel mai atipic aspect în sistemul electoral albanez - şi care dă multe bătăi de c